Ocarina: ce este, cum se cântă la ea și ce tipuri există
Ocarina este un instrument de suflat din lut, în formă de ou mic sau de corp rotunjit, cu orificii pentru degete. Se numără printre cele mai vechi instrumente din lume, iar diferitele ei forme erau cunoscute de culturi din China până în America Centrală și Europa. Astăzi este îndrăgită pentru tonul ei moale, de flaut, care sună liniștit și puțin nostalgic, dar și pentru că este surprinzător de accesibilă chiar și începătorilor. În acest articol vei afla ce este ocarina, ce istorie are, ce tipuri există, cum se cântă la ea și de ce este un instrument plăcut pentru meditație și relaxare.
Pe scurt:
- Ocarina este un instrument de suflat din lut cu orificii pentru degete, care se numără printre cele mai vechi instrumente din lume.
- Are un ton moale, de flaut și liniștit, potrivit pentru meditație, relaxare sau pur și simplu pentru bucuria de a cânta.
- Există în mai multe tipuri: transversală (sweet potato), tip pandantiv și cu mai multe camere; diferă prin mărime, ambitus și grad de dificultate.
- Tonul apare imediat ce sufli în ea; înălțimea tonului o schimbi acoperind orificiile și prin puterea suflului.
- Este un instrument muzical și de relaxare, nu un mijloc terapeutic.
Ce este ocarina
Ocarina este un așa-numit flaut globular, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de flautul obișnuit, nu are un tub drept, ci un spațiu interior gol, închis. Sunetul apare atunci când sufli aerul prin muștiuc spre o muchie ascuțită, ceea ce face aerul din cavitate să vibreze. Înălțimea tonului nu o schimbi apoi prin lungimea tubului, ca la flaut, ci prin cât din suprafața totală a orificiilor ai descoperit.
Tocmai acest lucru este interesant din punct de vedere fizic la ocarină: la acest tip de instrument nu contează ce orificiu descoperi, ci cât din suprafața orificiilor este deschisă în total. Datorită acestui fapt, ocarina poate fi mică și totuși să cânte o gamă întreagă. Materialul cel mai frecvent este lutul ars sau ceramica, dar există și versiuni din lemn și plastic.
Tonul ocarinei este moale, curat și ceva mai estompat decât la flautul drept. Tocmai această blândețe și „rotunjime" a sunetului fac din ocarină un instrument îndrăgit pentru cântatul liniștit, meditativ. Multor oameni le este familiar și din muzica de film și de joc, unde sunetul ei se folosește pentru a crea o atmosferă nostalgică, de vis.
Scurtă istorie
Ocarina se numără printre cele mai vechi instrumente ale omenirii, iar fluiere de lut asemănătoare au fost găsite pe diferite continente. Cele mai cunoscute sunt flauturile globulare din Mezoamerica, folosite de mayași și azteci, adesea în forma unor figurine de animale și păsări. Fluiere de lut erau cunoscute și în China antică și în alte părți ale Asiei.
Forma și numele de astăzi ocarina le-a primit însă în Italia, în secolul al XIX-lea. În 1853, producătorul italian Giuseppe Donati a realizat o ocarină standardizată în formă de ou alungit, cu zece orificii, care putea cânta o gamă cromatică completă. De la el provine și denumirea „ocarina", care în dialectul nord-italian înseamnă „gâsculiță", după forma ce amintește de corpul unei gâște.
În secolul al XX-lea, ocarina s-a răspândit în întreaga lume și a devenit un instrument popular, atât folcloric, cât și școlar. Un val mare de popularitate i l-a adus și cultura populară, datorită căreia astăzi o cunosc și mulți oameni care altfel n-ar fi auzit despre acest instrument vechi. Dintr-un fluier de lut din vremuri îndepărtate a devenit astfel un instrument care trăiește mai departe.
Ce tipuri de ocarine există
Există mai multe tipuri de ocarine, care diferă prin formă, număr de orificii și ambitus. Pentru un începător este important mai ales câte orificii are instrumentul și dacă are una sau mai multe camere, fiindcă de asta depind dificultatea și posibilitățile de cântat.
| Tip | Caracteristică |
|---|---|
| Transversală (transverse, „sweet potato") | Forma clasică de ou, se ține transversal în fața corpului; 10 până la 12 orificii, ambitus complet |
| Tip pandantiv (pendant) | Mică, se poartă pe un șnur la gât; mai puține orificii (adesea 4 până la 6), ambitus mai mic |
| Cu mai multe camere (double/triple) | Două sau trei camere unite, ambitus mai mare pentru avansați |
| In-line / sistem englez | Orificii în rând, digitație mai apropiată de flautul drept |
Cea mai răspândită și mai universală este ocarina transversală cu 12 orificii, care cântă mai mult de o octavă și ajunge pentru majoritatea melodiilor. Ocarina tip pandantiv este, dimpotrivă, excelentă pentru a fi purtată și cântată rapid, însă ambitusul ei este limitat, așa că se potrivește mai degrabă pentru melodii simple. Ocarinele cu mai multe camere extind ambitusul, dar sunt mai dificile, de aceea le aleg cântăreții mai avansați.
Ocarinele se deosebesc și după acordaj, cel mai adesea în do sau în sol. Acordajul în do este de obicei recomandat începătorilor, fiindcă este universal și se găsesc mai ușor partituri pentru el. La cumpărarea primei ocarine este deci înțelept să alegi o ocarină transversală cu 12 orificii în do: acoperă aproape tot ce vei vrea să cânți.
Cum se cântă la ocarină
Cântatul la ocarină se sprijină pe două lucruri: pe suflu și pe acoperirea orificiilor. Tonul apare imediat ce sufli ușor în muștiuc, iar melodia o creezi descoperind și acoperind treptat fiecare orificiu. Cum decisivă este suprafața totală descoperită, digitația se poate învăța după un tabel care însoțește de obicei instrumentul.
Importantă este puterea suflului. La ocarină, un suflu mai puternic ridică ușor tonul, iar unul mai slab îl coboară, de aceea trebuie să înveți să sufli uniform, ca instrumentul să fie acordat. Începătorii suflă adesea prea tare și „trag" tonul în sus; soluția este un suflu mai delicat, echilibrat, și puțin exercițiu.
Degetele ar trebui să acopere orificiile complet și etanș, altfel tonul „scapă" aer și sună impur. Tocmai acoperirea etanșă a orificiilor este lucrul pe care trebuie să-l deprinzi cel mai des la început. Odată ce reușești asta, cântatul este foarte intuitiv și melodiile simple se pot învăța în câteva zile.
Sfaturi pentru începători
Pentru un început complet, cea mai bună este ocarina transversală cu 12 orificii în acordaj do. Pornește de la tabelul de digitație și de la melodii simple, lente, pe care le cunoști bine, ca să auzi dacă cânți corect. Nu e nevoie să te apuci imediat de piese rapide; calmul și tonul curat sunt mai importante decât tempoul.
Acordă multă atenție suflului. Exersează să ții un ton cât mai uniform, până sună stabil și curat, fiindcă tocmai controlul suflului decide dacă ocarina va fi acordată. Te ajută și să-ți înregistrezi propriul cântat și să-l asculți; descoperi astfel unde tonul oscilează sau unde nu acoperi complet orificiul.
Și, mai ales, nu te grăbi. Ocarina este un instrument care aduce bucurie chiar și la un cântat complet simplu, așa că nu are sens să-l iei ca pe o cursă. Câteva melodii care îți ies din mână și sună frumos sunt un țel mai bun decât piese complicate cântate fals. Dacă te atrage un alt instrument accesibil pentru ritm, citește și ghidul nostru despre steel tongue drum (toba cu limbi) pentru începători.
Ocarina pentru meditație și relaxare
Tonul moale, de flaut, face din ocarină un instrument plăcut pentru liniștire. Tonurile lente și lungi încetinesc în mod natural respirația, ceea ce ajută la crearea unei stări de calm și concentrare, asemănător cu exercițiile de respirație. Multora le place să cânte la ocarină câteva melodii simple ca mod de a se relaxa după o zi.
În contextul sound healing-ului, ocarina completează paleta de instrumente delicate cu sunetul ei de suflu, „omenesc". Spre deosebire de boluri și gonguri, pe care le faci să sune printr-o lovitură, ocarina răsună direct din suflul tău, ceea ce îi dă un caracter mai personal. Tocmai de aceea este îndrăgită de oamenii care vor nu doar să asculte sunetul, ci și să-l creeze ei înșiși.
Dacă te interesează lumea mai largă a instrumentelor liniștitoare, vezi prezentarea noastră introductivă despre sound healing, instrumentele lui și cum să începi. Trebuie însă adăugat că experiența liniștitoare a cântatului este exact asta: o experiență și o relaxare. Ocarina nu este un instrument terapeutic și tonul ei nu are efecte asupra sănătății dovedite; valoarea ei este muzicală, creativă și de relaxare.
Idei principale
- Ocarina este un flaut globular din lut, cu orificii pentru degete, și se numără printre cele mai vechi instrumente din lume.
- Forma și numele de astăzi i le-a dat Giuseppe Donati în Italia, în 1853; „ocarina" înseamnă „gâsculiță".
- Există în mai multe tipuri: transversală (sweet potato), tip pandantiv și cu mai multe camere.
- Pentru un începător, cea mai bună este ocarina transversală cu 12 orificii în acordaj do; esențiale sunt suflul uniform și acoperirea etanșă a orificiilor.
- Este un instrument muzical și de relaxare, nu un mijloc terapeutic.
Întrebări frecvente
Ocarina este un instrument de suflat din lut, de tip flaut globular, cu orificii pentru degete. Sunetul apare când sufli prin muștiuc spre o muchie ascuțită și faci aerul din cavitate să vibreze. Se numără printre cele mai vechi instrumente din lume și are un ton moale, de flaut, îndrăgit la relaxare și meditație.
Flauturile globulare din lut erau cunoscute de culturi vechi de pe mai multe continente, mai ales de mayași și azteci în Mezoamerica și de vechii chinezi. Forma și numele de astăzi ocarina le-a primit în Italia, în 1853, când a fost standardizată de Giuseppe Donati. Denumirea înseamnă „gâsculiță" după forma ei.
Cea mai răspândită este ocarina transversală (sweet potato), în formă de ou, cu 10 până la 12 orificii și ambitus complet. Ocarina tip pandantiv este mică, se poartă la gât și are un ambitus mai mic. Ocarinele cu mai multe camere au două sau trei camere pentru un ambitus mai mare și sunt destinate cântăreților mai avansați.
Sufli ușor în muștiuc și creezi melodia acoperind și descoperind orificiile. La ocarină decisivă este suprafața totală descoperită a orificiilor, nu un anume orificiu. Important este suflul uniform, fiindcă un suflu mai puternic ridică tonul, iar unul mai slab îl coboară, și acoperirea etanșă a orificiilor, ca tonul să sune curat.
Cea mai bună alegere este ocarina transversală cu 12 orificii în acordaj do. Este universală, cântă mai mult de o octavă și se găsesc ușor partituri și tabele de digitație pentru ea. Începe cu melodii simple, lente, și concentrează-te pe suflul uniform și pe acoperirea etanșă a orificiilor.
Bazele sunt surprinzător de accesibile și o melodie simplă se poate învăța în câteva zile. Cel mai mult exercițiu cere controlul suflului, ca instrumentul să fie acordat, și acoperirea etanșă a orificiilor. Când deprinzi aceste două lucruri, cântatul este intuitiv și plăcut chiar și cu un repertoriu complet simplu.
Nu. Ocarina este un instrument muzical și de relaxare, cu un ton delicat, liniștitor. Cântatul lent poate încetini în mod natural respirația și poate crea o stare de calm, dar nu este vorba de o terapie, iar instrumentul nu are efecte asupra sănătății dovedite. La probleme de sănătate, consultă un medic.
Atenție: Acest articol are caracter informativ. Ocarina și sound healing-ul țin de domeniul relaxării, al muzicii și al tradiției, nu de cel al tratamentului. Instrumentul nu are efecte terapeutice dovedite și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică. La probleme de sănătate, adresează-te unui specialist.
